Cum să ratezi un proiect mare și să dai vina pe alții: lecția DN71 by Ionuț Săvoiu!
Ionuț Săvoiu, marele strateg al infrastructurii naționale, ne arată din nou cum să transformăm o lucrare de utilitate publică într-o epopee politică. După ce ani de zile a fluturat modernizarea DN71 ca pe un trofeu în fața electoratului, iată că realitatea din teren – și din birourile CNAIR – lovește crunt: listele de exproprieri sunt pline de imobile care, surpriză!, fie nu există, fie sunt protejate de lege. Dar, cui îi pasă de detalii când poți să capitalizezi politic pe promisiuni?
Hotărârea de Guvern nr. 1588/2024, emisă cu mare pompă, se dovedește o capodoperă a neglijenței administrative. E greu să nu te întrebi: oare cineva din CNAIR a verificat măcar o hartă înainte să aprobe exproprieri în zone protejate? Sau poate au confundat „proiect tehnic” cu o sesiune de schițe improvizate la o cafenea? Săvoiu ar putea să ne explice cum este posibil să trimiți notificări oamenilor, cerându-le să părăsească imobile care, ulterior, nici măcar nu ar fi trebuit să fie incluse pe lista de exproprieri. Dar, desigur, asta ar presupune să recunoască faptul că lucrarea sa de „modernizare” are mai multe găuri decât un drum județean după iarnă.
Modernizarea DN71 a fost ridicată la rang de fetiș politic în discursurile lui Săvoiu. Orice campanie, orice interviu sau declarație publică nu era completă fără promisiunea că acest drum va deveni șoseaua perfectă. Căci, nimeni nu știe mai bine să promită decât un secretar de stat în plină ascensiune electorală. Dar ce vedem acum? O serie de erori care demonstrează că, sub ambalajul lustruit al promisiunilor, proiectul era, de fapt, un dezastru în așteptare. Dacă ar fi fost un film, titlul ar fi „Exproprieri pe hârtie și rușine pe teren”.
În tradiția bine cunoscută a administrației publice, vina este pasată rapid între instituții, proiectanți și antreprenori. Dar știm cu toții că, la final, CNAIR este coordonată de Săvoiu, iar el este cel care trebuia să vegheze la buna desfășurare a lucrărilor. Poate că în loc să folosească proiectul drept platformă electorală, ar fi fost mai productiv să se asigure că acesta este, măcar, viabil din punct de vedere legal și tehnic.
În orice altă țară, situația de față ar fi fost un motiv suficient pentru o demisie imediată. Dar în România, gesturile de onoare sunt mai rare decât un drum fără gropi. Ionuț Săvoiu pare mai degrabă preocupat de cum să „modernizeze” și mai multe proiecte cu impact mediatic decât să-și asume răspunderea pentru acest fiasco. O demisie ar fi un gest perfect logic, dar asta ar presupune să recunoască public că drumul său politic pe DN71 a derapat grav. Și, între noi fie vorba, cine ar renunța la scaun când poate continua să dea vina pe „alte instituții” și să mai promită un viitor glorios?
Modernizarea DN71 ar fi trebuit să fie un simbol al progresului, dar s-a transformat într-un exemplu perfect al modului în care promisiunile politice goale și administrația incompetentă pot distruge orice urmă de încredere publică. Demisia lui Ionuț Săvoiu ar fi un gest de minimă decență, dar, la cum îl știm, va prefera probabil să rămână în funcție, declarând că „totul este sub control”. Păcat că acest control pare să fie doar asupra imaginii sale publice, nu și asupra proiectelor pe care le gestionează.
