Daniel Constantin Conovici, elev la Seminarul Teologic Ortodox Sf. Ioan Gură de Aur Târgoviște! Lumina de dincolo de noi….

Lumina de dincolo de noi …

Atunci când noi oamenii, am ales ca aici să ne urâm mult, să ne iubim puțin, să ne împiedicăm unii de alții, să ne suportăm greu, să ne zâmbim forțat, să uităm de toți și de toate, să ne grăbim stângaci spre niciunde și să ne iubim pe furiș cu sentimente reci și nesincere, am uitat că acolo, dincolo de sufletele noastre reci, există lumina.
Lumina există dincolo de locul unde noi am ales să trăim în întuneric. Lumina există acolo…, departe de urât, departe de ură și minciună. Refuzăm să ieșim din întuneric deoarece e greu să ieșim din comoditatea în care am fost învățați să trăim, e ușor să judecăm fără să înțelegem, e ușor să evităm efortul de a iubi sincer, deoarece dragostea cere sacrificii și multă răbdare, e greu să iertăm deoarece e ușor să fim nepăsători și da e ușor să trăim superficial, deoarece e greu să traim virtuos și demn.
Suntem tentați să alegem mereu calea ușoară, uitând faptul că lucrul bun cu osteneală se câștigă. Astfel pierdem esențialul vieții.
Uităm că nu avem nevoie de multe lucruri pentru a fii fericiți, ne ghidăm singuri după tipare greșite în speranța că ne vom crea propriul răsărit.
Ne-am depărtat de tot ceea ce cândva ne făcea fericiți, de simplul „te iubesc”, de simplul „mulțumesc”, de simplul ” imi pare rău, sau te rog iartă-mă „.
Ne-am refugiat în comoditatea „omului modern”, uitând de cât de frumoasă era simplitatea care ne făcea fericiți.
Alergăm în goana după glorie,călcând pe cadavrele celor de lânga noi.
Suntem departe de ceea ce trebuie să fim!

,,Să ai grijă ca atunci când te ocupi de lucruri urgente, să nu le uiți pe cele esențiale! „( PF. Daniel, patriarhul Bisericii ortodoxe Române)