Decizia ICCJ nr. 1/2025 clarifică data săvârșirii infracțiunii în cazul pluralității de modalități normative și impactul asupra prescripției răspunderii penale
În data de 11 aprilie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare Decizia nr. 1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin această decizie, instanța supremă a clarificat interpretarea dispozițiilor referitoare la data săvârșirii infracțiunii și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor unice prevăzute de art. 289 – 292 din Codul penal.
Înalta Curte a statuat că, în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități normative ale elementului material al unei infracțiuni, data săvârșirii infracțiunii este considerată data comiterii primei modalități alternative, independent de realizarea ulterioară a altor modalități alternative și indiferent de intervalul de timp care se interpune între acestea. De asemenea, în cazul în care o singură modalitate normativă este realizată printr-o succesiune de acte, data săvârșirii infracțiunii va fi considerată data comiterii primului act din acea succesiune.
Această interpretare are un impact direct asupra calculului termenului de prescripție a răspunderii penale, stabilind un reper temporal clar și previzibil, care evită interpretările divergente în practica judiciară. În mod concret, pentru infracțiunile de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență, momentul inițial al săvârșirii faptei va fi întotdeauna cel al primei acțiuni relevante din perspectiva elementului material, chiar dacă ulterior sunt săvârșite și alte acte ce corespund altor modalități alternative ale infracțiunii.
Decizia are un efect obligatoriu pentru instanțele judecătorești și autoritățile de urmărire penală, asigurând astfel o aplicare unitară a legii penale în materia prescripției. În plus, aceasta poate avea efecte în cauzele aflate în curs, dar și în cele în care s-a ridicat anterior problema prescripției, fiind relevantă în analiza temeiniciei excepțiilor invocate sau în reevaluarea încadrării temporale a faptelor cercetate.
