TRIST DAR ADEVĂRAT!

Cu tristețe și durere văd că de câteva zile pe toate posturile TV se vorbește despre așa zise „Azile ale groazei”!

Vorbim, vorbim, se fac controale peste controale (de ce avem abia acum?) și proprietarii acestor cămine (se zice că unele nelegale) parcă au intrat în pământ. Sunt de negăsit!

Avem legi în România pentru câinii comunitari (te duci la pușcărie dacă încalci legea), avem legi pentru urși (dacă îți distruge gospodăria și omora animalele domestice) îi rogi frumos să meargă în pădure, nu construim autostrăzi fiindcă protejăm liliecii, mușchii și lichenii, am îngropat morții noștri în saci fără slujbă fiindcă există pericolul contaminării cu coronavirus, am îngropat sute de mii de porci ca să scăpăm de pesta porcină, DAR nimeni nu se gândește la seniorii noștri plini de necazuri și neajunsuri, la persoanele cu dizabilități care își duc viața de azi pe mâine.

Mă întreb și eu?

Cum să funcționezi ilegal? Cum să nu avem autorizații de functionare? Cum să nu ai circuite funcționale? Cum să dai mâncare stricată când ești obligat să păstrezi 48 de ore probe din hrană? Cum să fii necontrolat de instituțiile abilitate în acest sens? Cum să nu ai condiții minime de igienă?

Se zice că astăzi în România avem aproape 800 000 de persoane cu dizabilități.

Ce le facem?

Lăsând „băieții” deștepți să profite de pe urma lor?

Asta se cheamă genocid. Ne va blestema bunul Dumnezeu mulți ani de aici înainte.

La mulți dintre noi banii le-au sucit mintile. Nu au mamă nu au tată!

Oameni buni, haideți să ne trezim fiindcă va veni o zi când cu toți vom deveni neputincioși, lăsând toate bogățiile la voia întâmplării.

Doamne ce vremuri trăim!

(Gabriel Dănuț Sandu – Primarul Comunei Voinești)