Gheorghe Lazăr: Fondatorul învățământului în limba română și un vizionar al educației naționale
Pe 5 aprilie 1818, o zi cu rezonanță aparte în istoria educației românești, Gheorghe Lazăr era numit dascăl de aritmetică, geometrie și geografie la Școala de la Sfântul Sava din București. Acest moment a marcat începutul unui nou capitol în învățământul din Țara Românească, fiind totodată și data la care au fost inaugurate cursurile în limba română, într-un mediu academic în care până atunci predarea se făcea aproape exclusiv în greacă sau latină.
Gheorghe Lazăr, născut la 5 iunie 1779 în Avrig, județul Sibiu, a fost o figură complexă a epocii sale: pedagog, teolog, traducător și inginer, un om cu o pregătire intelectuală solidă, dobândită atât în ținuturile natale, cât și în centrele universitare din Europa Centrală. A studiat la Sibiu, Cluj și Viena, acumulând cunoștințe variate, de la științe exacte până la filosofie și teologie. Întors în țară, a simțit nevoia acută de a aduce învățământul mai aproape de popor și de limba maternă, într-o epocă în care accesul la educație era rezervat unui cerc restrâns, iar cultura românească era adesea subordonată influențelor străine.
Înființarea Școlii de la Sfântul Sava în 1818, cu predare în limba română, a fost un gest de curaj și viziune, un act de rezistență culturală și identitară. Gheorghe Lazăr a luptat pentru ca limba română să capete statutul de limbă de studiu în învățământul superior, iar ideile sale au influențat profund generațiile care i-au urmat. Școala nu a fost doar un spațiu de predare, ci un nucleu de formare a unei elite culturale românești, un loc în care s-a clădit spiritul național și s-a pus temelia unei educații moderne.
Deși activitatea sa în București nu a durat decât câțiva ani, impactul pe care l-a avut asupra dezvoltării educației românești a fost uriaș. După ce a fost îndepărtat din funcție, s-a întors în Transilvania, unde a murit în 1823, în satul natal Avrig. Moartea sa prematură a lăsat neterminate multe dintre planurile sale, însă moștenirea lui Gheorghe Lazăr a fost preluată de discipolii și admiratorii săi, care i-au dus mai departe idealurile.
Astăzi, Gheorghe Lazăr este considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. Numele său este purtat de școli și colegii din întreaga țară, iar contribuția sa este celebrată anual în cadrul unor evenimente educaționale și culturale. 5 aprilie rămâne astfel o zi simbolică, în care se comemorează începutul oficial al unei educații în limba română, accesibilă și ancorată în realitățile naționale ale vremii. Prin curajul său de a sfida convențiile și prin credința nestrămutată în puterea culturii și a limbii române, Gheorghe Lazăr rămâne una dintre figurile esențiale ale renașterii spirituale românești din secolul al XIX-lea.
