Leonardo Badea (BNR): O analiză comparativă a poziției României în
regiune din perspectiva exporturilor și a investițiilor străine
Consolidarea echilibrului economic extern al României constituie o preocupare importantă
din perspectiva dinamicii factorilor structurali, dar și a efectelor crizelor suprapuse
manifestate în ultimii ani, care au contribuit la menținerea unui nivel ridicat al deficitului
comercial și de cont curent. De aceea, dincolo de analiza fluctuațiilor pe termen scurt ale
indicatorilor relevanți, este util să avem o perspectivă a poziționării strategice a României în
regiune, ca participant la fluxurile comerciale internaționale și ca destinație pentru investiții
străine directe.
Pe măsură ce globalizarea continuă să redefinească dinamica comerțului și a investițiilor
internaționale, reanalizarea poziționării strategice a economiei țării în aceste domenii este
relevantă pentru modelarea perspectivelor economice și a parteneriatelor strategice viitoare.
Locul și rolul actual al economiei românești în cadrul fluxurilor internaționale de tranzacții
comerciale și de investiții au rezultat dintr-o interacțiune complexă de evoluții istorice, factori
geopolitici și decizii de politică economică internă. În ultimii ani, dezvoltarea economică a
țării a fost cu precădere influențată de eforturile de contracarare a efectelor negative cauzate
de pandemia COVID-19 și de războiul din Ucraina. Comparând poziția economică a
României pe plan extern cu cea a economiilor relevante din regiune, am putea identifica o
serie de pași pentru a îmbunătăți situația actuală.
Pentru a obține o înțelegere cuprinzătoare a poziției economice a României pe piețele
comerciale și financiare globale, este esențial să studiem performanța sa în raport cu
economii comparabile, printre țările adesea incluse în astfel de analize numărându-se
Bulgaria, Ungaria, Polonia și Republica Cehă. Fiecare dintre aceste națiuni împărtășește o
istorie similară de la începutul anilor 1990 de tranziție de la comunism la economii bazate pe
piață, deși cu viteze diferite, și concurează în prezent pentru investiții străine și oportunități
comerciale în regiune.
În cazul României, una dintre provocările structurale cheie este ponderea încă ridicată în total
exporturi a celor provenind din sectoare industriale caracterizate prin valoare adăugată
scăzută. Deși s-au făcut pași în dezvoltarea sectoarelor de tehnologie și servicii, balanța
externă rămâne afectată de competitivitatea mai redusă în sectorul agro-alimentar și cel al
produselor cu nivel tehnologic ridicat. Dependența de industriile tradiționale contribuie la
2
deficitul comercial, întrucât România importă o cantitate semnificativă de bunuri pentru a
satisface cererea internă. Nu doar consumul în creștere al gospodăriilor populației are în
contrapartidă bunuri din import, ci și dinamica ascendentă din ultimii ani a investițiilor
(finanțate inclusiv prin fluxuri financiare de investiții străine directe) a fost acompaniată de
creșterea importurilor (ipoteză ce se susține nu doar la nivel teoretic/conceptual, ci și prin
analiza statistică a variațiilor anuale ale valorilor celor doi indicatori, ce conduce la obținerea
unor coeficienți pozitivi și statistic semnificativi).
Datele publicate de Eurostat arată că pe parcursul ultimilor 20 de ani cota de piață a
exporturilor românești în cadrul comerțului internațional cu bunuri și servicii a crescut
semnificativ, dar s-a menținut la unul dintre cele mai reduse niveluri prin comparație cu țările
din zonă. Graficul de mai jos arată că Polonia a consemnat cel mai important câștig de cotă
de piață în perioada menționată, evoluția sa ascendentă fiind stopată doar în anii de maximă
intensitate ai crizei financiare globale și ai crizei datoriilor suverane în Europa, iar ulterior în
perioada pandemică. România a înregistrat la rândul său un avans important în termeni
relativi, plecând de la o bază mult mai redusă, însă nu a câștigat pe parcursul a mai mult de
20 de ani nici o poziție în clasamentul regional, chiar dacă Ungaria și Cehia au avut practic o
evoluție plafonată ulterior anului 2007. Astfel, cota de piață a exporturilor românești s-a
distanțat semnificativ de cea a Bulgariei, care a consemnat un progres mult mai lent și s-a
apropiat de cea a Ungariei, fără însă să o depășească deocamdată.
Figura 1: Evoluția cotei de piață în comerțul internațional cu bunuri și servicii
sursa: Eurostat, calcule proprii
3
Figura 2: Conținutul de importuri al exporturilor (%)
sursa: OECD, calcule proprii
Deși România avea în anul 2020 o pondere mai mare a importurilor folosite în producerea
exporturilor comparativ cu media Uniunii Europene (23,9% în România în contrast cu 15,9%
media UE), în plan regional ne-am plasat pe parcursul ultimilor 10 ani pe poziții mai
favorabile față de țările din vecinătate (de exemplu, în 2020 acest procent era de 30,1% în
Polonia, 39,4% în Cehia și 47,9% în Ungaria – vezi Figura 2). Totuși, România nu reușește
deocamdată să îmbunătățească fundamental nivelul de valoare adăugată al procesele de
producție internă astfel încât să amelioreze dependența exporturilor de importuri în cadrul
categoriilor de bunuri cu grad mediu și ridicat de complexitate. Aceste cifre contrazic opinia
că exporturile românești se bazează într-o mare proporție pe importuri, opinie care a circulat
destul de mult în ultima perioadă. Așadar, conform acestor date, nu se poate confirma ipoteza
că o mai mare stimulare a exporturilor ar antrena creșterea de o manieră semnificativă a
importurilor. De asemenea, datele amintite subliniază faptul că majoritatea importurilor sunt
determinate de cererea internă de consum, dar și de investiții, care depășesc în continuare
capacitatea ofertei interne.
Nu este nicio îndoială că realizarea de investiții este crucială pentru depășirea efectelor
crizelor actuale și pentru creșterea sustenabilă viitoare a economiei, însă este important să
observăm că, deocamdată, aceasta implică importuri semnificative de bunuri și servicii.
Totodată, este pozitiv faptul că sursa de finanțare pentru o parte importantă din aceste
investiții se asigură prin programele europene (fonduri nerambursabile sau împrumuturi în
4
condiții mai avantajoase de cost în raport cu cele pe care le-ar fi putut obține România direct),
însă ar fi fost necesar și ca ele să se fi putut realiza într-o proporție mai mare pe bază de
bunuri și tehnologii produse în România, pentru a nu avea un efect atât de semnificativ de
antrenare a importurilor.
Pentru aceasta, ca alegere strategică, accentul trebuie pus pe investiții în dezvoltarea
capacității interne de a produce bunuri cu conținut tehnologic ridicat, ceea ce ar reduce
dependența investițiilor viitoare de importuri și ar ajuta la corectarea dezechilibrelor externe
din prezent. În același timp, vârful de lance al investițiilor cu impact favorabil asupra
economiei românești trebuie să fie dezvoltarea de către companiile locale de tehnologii
competitive de ultimă generație, ceea ce se poate realiza prin susținerea prin politici coerente,
consistente și consecvente a activităților de cercetare-dezvoltare ale companiilor private, la
care trebuie să se coreleze și să se sincronizeze cele din mediul universitar și cercetarea de
bază derulată de institutele finanțate din resurse publice.
Este util să observăm că raportul dintre exporturi și importuri nu depinde doar de dinamica
cererii externe și de echilibrul dintre cererea de consum internă și capacitatea ofertei interne
de a o acoperi de o manieră competitivă (influențat de cadrul mai larg de politici economice),
ci este influențat într-o proporție semnificativă de factori structurali (de natură comercială,
logistică și tehnologică), aferenți producției interne destinate piețelor externe.
Astfel, în afara exporturilor de mărfuri și bunuri din categoriile metalelor de bază, produselor
agroalimentare, minerale și chimice precum și al maselor plastice, pentru care materiile prime
sunt într-o proporție semnificativă obținute pe plan intern, în cazul multora dintre celelalte
categorii, exporturile depind semnificativ de importuri de componente și produse
intermediare. În același timp, segmentul reprezentat de produsele din categoria mașinilor,
echipamentelor și a mijloacelor de transport, care are ponderea cea mai importantă în
structura exporturilor, se bazează încă pe utilizarea într-o mare proporție de materii prime,
componente și subansamble importate, nivelul de valoare adăugată pe plan intern fiind sub
potențial.
Figura 3 de mai jos arată că anterior anului 2005 România se plasa pe cea mai nefavorabilă
poziție în regiune din perspectiva raportului dintre exporturi și importuri, dar a recuperat
rapid decalajul major față de economiile vecine, astfel că în anii 2014-2015 deficitul
comercial era foarte mic în termeni procentuali. În tot acest răstimp însă, Cehia și Ungaria
consemnau excedente comerciale, acestui grup adăugându-i-se și Polonia după anul 2012.
5
Figura 3: Raportul dintre valoarea exporturilor și a importurilor
sursa: Eurostat, calcule proprii
După anul 2015, raportul dintre exporturi și importuri s-a deteriorat semnificativ în cazul
României, în mod vizibil mai accelerat comparativ cu țările din regiune menționate, care, cu
excepția Ungariei, s-au menținut pe o poziție de surplus comercial. Pe parcursul anului 2022,
cele mai mari deficite în comerțul internațional al României s-au înregistrat în categoria
produselor chimice și plastice (8,4 miliarde euro din care 7,3 miliarde în produse chimice, în
special medicamente și produse de îngrijire) și produse minerale (6,2 miliarde euro,
reflectând, în special, importuri de petrol brut), iar cele mai mari excedente au fost
consemnate în categoria mașini, aparate, echipamente și mijloace de transport (1 miliard
euro) și produse din lemn, hârtie (0,7 miliarde euro). Cvasi-totalitatea sub-sectoarelor de
servicii au înregistrat excedent comercial, de departe cel mai ridicat fiind în cazul serviciilor
de telecomunicații, informatice și informaționale, de aproximativ 5,7 miliarde euro (raportul
„Investițiile străine directe în România în anul 2022” – disponibil online pe pagina de internet
https://www.bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx).
Un factor important pentru evoluția nefavorabilă l-a reprezentat deficitul bugetar semnificativ
mai mare consemnat în România față de țările vecine, dar și factorii structurali au continuat
să aibă un rol. Această din urmă afirmație este susținută de imaginea de ansamblu oferită de
Figura 4 de mai jos, care arată că România a consemnat, pe parcursul întregii perioade 2015-
6
2022, una dintre cele mai mari ponderi a valorii tranzacțiilor cu produse intermediare
raportate la cea a comerțului internațional cu bunuri (importuri + exporturi), fiind depășită
doar de Bulgaria.
Figura 4: Ponderea în comerțul cu bunuri a tranzacțiilor cu produse intermediare
sursa: Eurostat, calcule proprii
Interpretând graficele prezentate de mai sus dintr-o perspectivă diferită, se poate aprecia că
deficitul comercial pe care îl are România în prezent nu are drept cauză principală pierderea
de competitivitate a exporturilor românești de bunuri și servicii (pentru că așa cum am văzut,
pe ansamblul ultimilor ani cota de piață în comerțul internațional s-a îmbunătățit în perioada
2000 – 2020, iar ulterior declanșării crizei pandemice s-a menținut), ci rezultă, în bună parte,
din cauze structurale aflate în strânsă legătură cu oferta internă, precum și din influența
mixului de politici economice asupra echilibrului dintre aceasta și cererea internă.
Este util să observăm și faptul că diversificarea partenerilor comerciali internaționali ai
României s-a menținut pe ansamblul ultimilor 10 ani la un nivel comparabil cu cel al
celorlalte țări membre ale Uniunii Europene, inclusiv din vecinătate. Figura 5 de mai jos arată
că ponderea tranzacțiilor cu primele 5 țări partenere în comerțul exterior este marginal mai
redusă decât în cazul Cehiei sau al Poloniei, precum și al majorității celorlalte state membre.
Ponderea covârșitoare a tranzacțiilor cu parteneri din state membre ale pieței unice este
firească, iar în aceste limite, dependența față de un număr redus de țări partenere nu este mai
mare decât în alte economii din zonă.
7
Figura 5: Ponderea tranzacțiilor cu primii 5 țări parteneri comerciali:
- în comerțul cu bunuri – în comerțul cu servicii
sursa: Eurostat, calcule proprii
Așa cum menționam la începutul acestei analize, pentru poziționarea strategică a României în
cadrul economiei globale este deosebit de relevantă și atractivitatea sa ca destinație pentru
investiții străine directe (ISD). Totodată, datele statistice arată că firmele beneficiare de
investiții străine directe au o contribuție majoră la comerțul internațional al României. De
exemplu, conform informațiilor extrase din cercetarea statistică “Investițiile străine în
România în anul 2022” publicată de Banca Națională a României, pe parcursul anului trecut,
firmele beneficiare de ISD au realizat exporturi de bunuri de 60,9 miliarde euro (71,3 la sută
din total exporturi) și importuri de 76,6 miliarde euro (66,3 la sută din total importuri).
Totodată, acestea au realizat un excedent în comerțul cu servicii de aproximativ 9,9 miliarde
euro (exporturi de 21,1 miliarde euro, importuri de 11,2 miliarde euro).
În regiune, datele arată că, deși nu este cea mai mare economie, Ungaria este deocamdată cea
mai atractivă destinație pentru investitorii străini, surclasând Polonia în ceea ce privește
valoarea în euro a stocului de investiții străine directe, chiar dacă în cazul său volatilitatea
acestui indicator a fost destul de mare în ultimii ani.
În cazul României, deși fluxurile nete de investițiile străine directe au crescut semnificativ în
ultimii ani, iar stocul lor a depășit în anul 2021 pragul de 100 de miliarde de euro, această
valoare ne plasează încă la o mare distanță în urma Ungariei, Poloniei, dar și a Cehiei. În
8
termeni relativi, raportat la PIB, stocul de ISD este comparabil cu cel al Poloniei, dar
semnificativ mai mic decât în cazul Bulgariei și al Cehiei și cu mult în urma Ungariei.
Totodată, se observă că în cazul României și al Poloniei, raportul dintre ISD și PIB s-a
menținut stabil pe ansamblul perioadei 2013-2021, în jurul nivelului de 41 la sută, în Cehia
acesta a crescut de la circa 61 la sută până la aproximativ 74 la sută, iar în Bulgaria s-a
diminuat ușor, de la 87 la sută la 71 la sută. Potrivit Eurostat, în Ungaria, raportul dintre
stocul de investiții străine directe și PIB era în anul 2021 de peste 205 la sută.
Figura 6: Evoluția stocului de investiții străine directe
sursa: Eurostat, calcule proprii
Dacă restrângem comparația la Ungaria, Cehia și România (excluzând Polonia, cu o
economie mult mai mare și Bulgaria cu un PIB nominal semnificativ mai redus față de
România), observăm că ambele țări din vecinătate au reușit în timp să atragă și să mențină un
stoc de investiții străine semnificativ mai mare decât România, atât în termeni nominali, cât și
prin raportare la PIB. O remarcă relevantă în acest sens ar fi și aceea că în 2021, când stocul
de investiții străine directe în România depășea 100 de miliarde de euro, practic abia se
depășea nivelul pe care Cehia îl consemnase deja cu șapte ani în urmă, în 2014.
Dacă încercăm să explicăm aceste diferențe prin perspectiva fluxurilor anuale, observăm că și
în acest caz suntem în prezența unui decalaj ce vine în bună parte din urmă, din perioada
anterioară crizei financiare globale și a integrării României în Uniunea Europeană. Figura 7
de mai jos arată că în perioada 2013 – 2021 fluxurile de ISD raportate la PIB au manifestat o
volatilitate destul de ridicată în cazul tuturor țărilor menționate, fără să se evidențieze în mod
9
clar un lider regional cu performanță net superioară în atragerea ISD, raportat la dimensiunea
economiei proprii.
Figura 7: Fluxurile nete de investiții străine directe (% PIB)
sursa: Eurostat, calcule proprii
Este util să privim diferențele observate la țările din regiune în ceea ce privește stocul de
investiții străine directe și din perspectiva țării de origine a investitorilor. Pentru că din
perspectiva indicatorului final pe site-ul Eurostat sunt disponibile deocamdată doar datele
pentru România și Cehia, am prezentat mai jos situația comparativă conform criteriului
investitorului imediat.
Figura 8: Repartizarea stocului de ISD în anul 2021 în funcție de țara investitorului
imediat (mil. euro)
10
sursa: Eurostat, calcule proprii
Observăm că structura este relativ asemănătoare în cazul Poloniei, României, Cehiei și al
Bulgariei, de fiecare dată printre primele patru țări din clasament regăsindu-se Olanda și
Germania, în multe cazuri Austria și Franța sau Italia. Luxemburg apare, de asemenea, între
primele patru țări de origine în cazul Cehiei și al Poloniei, dar nu pe prima poziție. În cazul
Ungariei însă, țara cu cel mai mare stoc de ISD din regiune (atât ca valoare, cât și ca pondere
în PIB), se poate observa o imagine aparte: Luxemburg se plasează pe primul loc la o distanță
semnificativă față de al doilea clasat care este Elveția, urmate de Canada și de Emiratele
Arabe Unite. Pe locuri importante în clasamentul primelor 10 țări de origine ale investitorilor
străini în Ungaria se regăsesc și jurisdicții preferate de fonduri de investiții precum Bermuda,
Insulele Caiman, Insulele Virgine.
Analiza comparativă cu țările vecine evidențiază domeniile în care România este plasată
adecvat, dar mai ales ariile în care își poate consolida și mai mult competitivitatea economică,
studiind reușitele țărilor mai bine poziționate. Datele din balanța comercială pentru primele 7
luni ale anului 2023 arată, de exemplu, că România obține un excedent important pe partea de
servicii IT și de transporturi, însă marchează deficite considerabile în comerțul cu bunuri din
categoriile de mai jos:
produse medicale și farmaceutice (-2282 mil. euro),
fire, țesături și articole conexe (-837 mil. euro),
legume și fructe (-1240 mil. euro),
carne și preparate din carne (-627 mil. euro),
11
produse lactate și ouă (-436 mil, euro),
mașini și echipamente pentru transport (-1030 mil. euro),
materiale plastice sub forme primare (-1043 mil. euro),
petrol, produse petroliere și înrudite (-2448 mil euro),
În multe dintre aceste domenii există cu siguranță potențial local și resursele primare necesare
producției, iar costurile logistice pentru distribuție locală ar fi cu siguranță mai mici decât
cele aferente importurilor. Chiar dacă problemele legate de disponibilitatea forței de muncă
calificate au devenit într-adevăr importante în ultimii ani, ele pot fi ameliorate dacă
perseverăm în corelarea sistemului de educație și formare cu prioritățile mediului de afaceri.
De asemenea, cu siguranță că în toate domeniile de mai sus sunt necesare și investiții
semnificative pentru a avea o producție locală competitivă, deopotrivă prin cost și prin
calitate, însă aceasta nu ar trebui să reprezinte o barieră atât de dificilă, pentru că traversăm o
perioadă foarte benefică în privința surselor de finanțare accesibile, atât prin programe
europene, cât și prin investiții străine directe.
Concluzionând scurta analiză de mai sus, poziționarea strategică a României în regiune din
perspectiva exporturilor și a atragerii de investiții străine directe este un proces dinamic ce
poate fi mai bine canalizat printr-o bună înțelegere a situației actuale și a potențialului de
dezvoltare. Provocările sunt mari, dar obiectivul de reducere a dezechilibrelor și de îndreptare
a economiei către sporirea prezenței pe piețele comerciale și ca destinație de investiții străine
justifică eforturile necesare.
