Pastorala la Învierea Domnului – 2024 a IPS Părinte Mitropolit Nifon!

PASTORALĂ
DE SFINTELE SĂRBĂTORI
ALE ÎNVIERII DOMNULUI

ÎNVIEREA DOMNULUI –
BUCURIA ȘI SPERANȚA

NOASTRĂ

EDITURA ARHIEPISCOPIEI TÂRGOVIȘTEI

– 2024 –

2
† NIFON,

DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT
IUBITULUI NOSTRU CLER,
CINULUI MONAHAL ȘI TUTUROR
CREDINCIOȘILOR DIN
ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIȘTEI,
HAR ȘI PACE DE LA HRISTOS CEL ÎNVIAT,
IAR DE LA NOI, ARHIPĂSTORUL VOSTRU,
PĂRINTEASCĂ BINECUVÂNTARE,
HRISTOS A ÎNVIAT!
Iubiții mei fii sufletești,
slujitori ai altarelor străbune
și binecredincioși creștini,
Pentru întreg mapamondul creștin, Învierea
Domnului reprezintă fundamentul credinței, al
speranței și al civilizației iubirii, puterea invincibilă
care ne conferă certitudinea nemuririi, care spulberă
întotdeauna întunericul, răul și deznădejdea.
În această noapte sfântă, bucuria Învierii
Domnului ne umple din belșug inimile și ne dăruiește
nețărmurită încredere în iubirea atotcuprinzătoare a
Tatălui ceresc, fiindcă nimeni și nimic nu ne poate
înstrăina de iubirea, milostivirea și bunătatea lui
Dumnezeu.

3

Imnul Învierii pe care îl cântăm toți în această
noapte luminată: „Hristos a înviat din morți, cu
moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață
dăruindu-le!”, este o mărturie solemnă a credinței
noastre, un act misionar plin de iubire și de
solidaritate față de aproapele nostru, căruia îi
împărtășim din tezaurul spiritual al speranței noastre,
chemându-l la bucuria comuniunii cu Tatăl ceresc.
De aproape două milenii, Învierea Domnului
risipește negura îndoielilor, alungă frica morții și
inspiră civilizația și cultura creștină în a manifesta
frumosul și binele într-o lume dominată de spaime, frici,
provocări și încercări. Astfel, bucuria Învierii se
constituie în lumină „spre descoperirea neamurilor și
mărirea poporului lui Dumnezeu” (Luca 2, 29-32).
Sensul autentic și înnoitor al Învierii Domnului nu
poate fi înțeles în mod deplin fără taina Crucii și a
pătimirii Mântuitorului Hristos, pentru noi oamenii și
pentru a noastră mântuire. Numai înțelegând pe deplin
sensul Crucii și al suferinței, așa cum ne-au fost
descoperite de sfintele Lui Pătimiri, vom putea ajunge la
slăvita Înviere și ne vom putea bucura de roadele
mântuirii dumnezeiești. Din preaplinul iubirii Sale, El a
suferit durerea și moartea în Trupul Său pentru a lumina,
vindeca și transfigura tot ceea ce a adus suferință și
întuneric în lume și în viața noastră.
Credința în Învierea Domnului și conștiința de a
împărtăși întregii lumi această bucurie, precum și
certitudinea că Dumnezeu este Cel care este pururi
alături de noi, neabandonându-ne niciodată, nici

4

măcar în moarte, i-a făcut încă de la început pe Apostoli
să meargă netemători în toată lumea, pentru a vesti
Evanghelia lui Hristos și pentru a spune tuturor faptele
minunate pe care El le face de fiecare dată pentru noi.
Esența învățăturii creștine și a mesajului
misionar al Bisericii din toate timpurile se
fundamentează pe adevărul Învierii, pe iubirea mai
tare decât moartea a Celui ce nu pregetă să intre în
iadul fiecăruia dintre noi, pentru a ne elibera și a
merge cu noi mereu, până la capăt, în orice suferință,
boală și singurătate, pentru a fi cu noi pururi și pentru a
ne învia.
Întregul cult creștin are impregnat spiritul
Învierii, totul vine de la acest magnific și universal
eveniment care a transformat veacurile și continuă să
fie pentru totdeauna evenimentul dumnezeiesc care
celebrează viața și victoria asupra morții și a
întunericului.
Întreaga istorie a lumii este puternic marcată
de Înviere și nu doar pentru că ea se află la baza
civilizației creștine, reperul cel mai important al
lumii noastre, dar și pentru că ea dăruiește curaj și
creativitate, profunzime și încredere tuturor celor care își
pun amprenta asupra chipului societății umane.
A crede în Învierea Domnului reprezintă un
act de evlavie personală și comunitară, precum și un
angajament pentru existență, pentru protejarea și
celebrarea vieții, un act de încredere și de eroism ce
mărturisește despre deschiderea către permanenta

5

înnoire, schimbare, spiritualizare și transfigurare a
existenței umane.
Dumnezeu, în care noi credem, este Iubire și
numai Iubire și El nu pregetă a veni necontenit spre
noi pentru a ne întâlni, pentru a intra în comuniune cu
noi, pentru a ne înnoi după chipul Său, pentru a ne
conferi maximă demnitate, deplină libertate,
nesfârșită bucurie, eroic curaj și speranță
neîmpuținată, de fiecare dată, din abundență.
El vine către noi cu forța biruitoare a iubirii și nu
ne lasă singuri în niciuna dintre încercările vieții, în
boală și în suferință, în înstrăinare sau chiar în moarte.
Vine la noi prin Sfintele Taine și Ierurgii, prin
chemarea conștiinței noastre, prin întreaga creație, prin
evenimentele vieții și prin aspirațiile și speranțele
fiecăruia dintre noi. Vine și nu se oprește, pentru că ne
iubește cu o nemaiîntâlnită iubire, unică, desăvârșită
și infinită. Pătrunde în lumea noastră, cu toate ale ei,
așteptându-ne în toate întâmplările și momentele vieții
pentru a ne dărui, iar și iar, cu bunătate fără margini,
milostivirea Sa pururi înnoitoare.
De altfel, Învierea Domnului reprezintă o
parabolă pentru viața noastră, un îndemn și o
chemare de nerefuzat și anume: în orice stare ne-am
afla, în orice sclavie sau încercare, Domnul este
întotdeauna lângă noi, gata mereu de a ne ajuta,
oferindu-ne din belșug sprijinul și iubirea Sa, pentru a
merge împreună pe calea pascală!
Învierea Domnului „ne-a dezvăluit însăși adâncul
cel mai dinlăuntru al bunătății părintești și a arătat în

6

Sine sfârșitul pentru care au primit făpturile începutul
existenței. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui
Hristos au primit toate veacurile și cele aflătoare
înlăuntrul veacurilor începutul existenței și sfârșitul lui
Hristos” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri
către Talasie).

Dragii mei credincioși,

Înviind din morți, Domnul a aruncat la o parte
piatra de la ușa mormântului și, de atunci încoace, El nu
contenește a spulbera orice piatră ce împovărează
viețile noastre, prefăcând orice mormânt al sufletului
într-un binecuvântat loc al Învierii.
În dimineața Învierii, după ce femeile mironosițe
spuseseră Apostolilor că nu au găsit Trupul Domnului
Iisus, în acel mormânt, parcă simbol al întregii
suferințe și înstrăinări a lumii, când îngerul le-a vestit
că El a Înviat, Petru, Apostolul care se lepădase de
Domnul de trei ori, încercat de remușcări, căci Îl
părăsise în clipe grele pe Cel ce nu l-ar fi abandonat
vreodată, a alergat la mormântul dumnezeiescului
Învățător, parcă întrun ultim gest de a-I cere iertare, trist,
chinuit de remușcări și împovărat de nestatornicia lui.
Dar negăsind acolo Trupul „Începătorului vieții”
(Faptele Apostolilor 3, 15), dintr-o dată s-a convins că
Domnul a înviat! Și atunci a înțeles că iubirea este mai
tare decât moartea (Cântarea Cântărilor 8, 6) și că
Domnul vindecă toată înstrăinarea, spulberă norii
răului și alungă întunericul din viața noastră. A înțeles

7

că nu merită să-ți trădezi credința, speranța și
iubirea niciodată, pentru că ele înving orice obstacol,
de fiecare dată. A înțeles că în viață, niciodată Domnul
nu ne părăsește, nu renunță la noi, ori de câte ori L-am
trăda și am renunța noi la El, pentru că ne iubește total,
dumnezeiește, așa cum nimeni nu o poate face vreodată.
Un Dumnezeu magnific, care ne risipește orice
îndoială și spaimă, care ne alungă temerile și ne
biruie fricile, care ne dăruiește pace, bucurie și iubire,
și care, neîncetat, oferă, ajută, vine și merge împreună
cu noi.

Iubiții mei fii sufletești,

Învierea reprezintă, așadar, principiul cel mai de
seamă al învățăturii creștine, piatra de temelie a
Bisericii, cel mai important reper al lumii, în afara
căruia istoria omenirii nu-și poate găsi niciodată rostul.
Dar, oare, la aproape două milenii de la acest
biruitor și măreț eveniment al istoriei lumii, ce spune
Învierea Domnului contemporanilor noștri? Mai ales
tinerelor generații?
Poate nu întotdeauna se vorbește așa cum trebuie
despre Învierea Domnului și chiar dacă, uneori,
entuziasmul și bucuria nu sunt însuflețite de acea
vulcanică bucurie a Apostolilor și a mironosițelor, într-o
lume copleșită de tristețe, învolburată de încercări și
dominată de întuneric, bântuită de ideologiile morții și
terorizată de războaie, conflicte și crize, biruința
asupra morții, a păcatului și întunericului, reprezintă

8

cel mai important argument pentru viață, speranță și
înnoire.
Tinerilor, mai ales, le spun că Binele este
triumfător întotdeauna iar răul înfrânt, adevărul iese
mereu la suprafață iar minciuna se scufundă în uitare,
frumusețea salvează de fiecare dată iar urâțenia este
vindecată prin puterea incomensurabilă a credinței în
Înviere.
Suntem cu toții fii și fiice ale Învierii, mădulare
ale Trupului Tainic al Domnului, „martori… până la
marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8) ai
iubirii Lui, iar prin credința și prin comuniunea cu El și
între noi, ne bucurăm de triumful Învierii, prin El și
datorită Lui.
Civilizația creștină, Europa și întreaga lume
sunt fundamentate pe valorile Evangheliei lui Hristos
care au în centrul lor Învierea, astfel că am putea
spune că întreaga măreție a mapamondului creștin,
tot ceea ce admirăm în cultura lumii noastre dospită de
credință, este datorată culturii pascale.
Chiar dacă uneori păcatul ne invadează viețile,
făcând ravagii, chiar dacă ne răpește în cea mai cruntă
sclavie, trebuie să ne asumăm mereu, cu încredere,
libertatea, și să repornim pe calea înnoirii și a
construirii unei existențe pline de iubire, inspirați de
logica Învierii.
A fi liberi într-o lume dominată de tot felul de
sclavii este un act de curaj, de demnitate și de
măreție, o datorie pe care o avem față de noi și față de
darul sacru al vieții. Din această perspectivă nu trebuie

9

să idolatrizăm nimic, pentru că uneori, chiar unele idei
în aparență bune, pot constitui prilejuri de cădere și de
sclavie.
La două decenii și jumătate de arhipăstorire pe
tronul arhieresc de la Târgoviște, țin să mulțumesc cu
recunoștință colaboratorilor, clericilor și credincioșilor
care în această perioadă m-au sprijinit în îndeplinirea
îndatoririlor vlădicești, ca de altfel tuturor celor care vă
manifestați, cu hotărâre și curaj, atașamentul față de
valorile creștine, românești și europene, le trăiți și le
promovați în viața cotidiană sau în spațiul virtual; pentru
sprijinul pe care-l acordați Bisericii noastre,
implicându-vă în ajutorarea aproapelui, prin
intermediul numeroaselor proiecte social-filantropice
ale Eparhiei noastre sau prin donații.
Lumea cere o mărturie puternică, hotărâtă și clară
din partea noastră, ca reflectare a credinței, speranței și
iubirii noastre. Asemenea Apostolilor, femeilor
purtătoare de mir și tuturor înaintașilor noștri întru
credință, avem datoria de a dărui bucurie din bucuria
Învierii, de a viețui cu statornică încredere că
Mântuitorul Hristos este în mod sigur prezent în viețile
noastre inspirând, prin harul Duhului Sfânt, trăirea,
aprofundarea și intensificarea credinței noastre.
Învierea Domnului este evenimentul care ne
cheamă la permanenta înnoire a vieții, sub privirea
plină de milostivire a Atotiubitorului Dumnezeu, pentru
a deveni semne de schimbare în comunitățile noastre,
adesea dezbinate și dominate de ură, răzbunare și
nedreptate, lăsând, astfel, să rodească în noi „dragostea,

10

bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea
de bine, credința, blândețea, înfrânarea și curăția”
(Galateni 5, 22-23).
Cu bucuria Învierii Domnului în suflete, trebuie
să mergem pe drumurile pe care Dumnezeu ni le
deschide de fiecare dată, mărturisind cât bine ne face
Domnul și să aducem la frumusețea comuniunii cu El
pe cât mai mulți, având conștiința că Lumina luminează
în întuneric și întunericul niciodată nu a cuprins-o”
(Ioan 1, 5).
Împărtășindu-vă aceste gânduri, vă îmbrățișez pe
toți, preoți și credincioși, tineri și vârstnici, dorindu-vă
sănătate, pace și bucurie!

HRISTOS A ÎNVIAT!
Al vostru arhipăstor și părinte,

totdeauna rugător către Atotmilostivul Dumnezeu,
pentru bucuria, sănătatea și pacea voastră,

a tuturor,

† N I F O N

Arhiepiscop și Mitropolit