Să iubești, să ajuți și să…ierți!

L-am văzut trecând adesea pe drumurile vieții. Mai ales sub chipul unor oameni minunați, chiar necunoscuți, dar care nu au pregetat să ajute, să intervină, să fie alături, să dăruiască și să arate că a fi om este mai important decât orice altceva s-ar putea adăuga. Atunci când norii negri s-au adunat deasupra cerului acela de azur și au creat impresia iminenței finalului. Dar, sfârșitul nu a fost atunci!Pentru că acești oameni minunați, reflectări ale Samarineanului milostiv au știut să vadă rănile, mai ale pe cele ale sufletului, au știut să oblojească, să fie alături și să arate, de fiecare dată, că într-un simplu gest de ajutor, umanitatea nu moare. Samarineni pe drumurile vieții, plini de nebună iubire ce nu lasă să piară niciodată omul suferind, indiferent de câți tâlhari a fost bătut și jefuit, în pofida oricăror răni, chiar de moarte aproape de ar fi fost.

Nu-i numesc niciodată, dar inima mea îi știe, sufletul meu le este recunoscător.

Nu-i așa, cititorule? De te vei uita în viața ta, vei găsi mulți samarineni milostivi ce au reflectat Chipul Aceluia ce nu pregetă vreodată să vină, să iubească, să nu lase, să aline, să ajute, să vindece, să fie alături!

Lecția Samarineanului milostiv este dumnezeiește de frumoasă, dar și de simplă: niciodată, dar absolut niciodată, indiferent de cât rău ți-ar face omul, să nu uiți să iubești, să ajuți și mai ales să ierți!

(Pr. dr. Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei)