România, campioana auto-sabotajului democratic: două lovituri de stat în 35 de ani , de la blocarea voinței populare la referendumul din 2012, la anularea alegerilor prezidențiale din 2024 sub pretextul unei interferențe niciodată dovedite!

La 35 de ani de la căderea regimului comunist, România reușește „performanța” de a se evidenția pe scena internațională prin două lovituri de stat produse chiar în interiorul propriului sistem politic și juridic.
Prima s-a consumat în vara anului 2012, când Curtea Constituțională și instituțiile de forță ale statului au fost acuzate că au blocat voința populară exprimată la referendumul pentru demiterea președintelui de atunci, Traian Băsescu, invocând criterii discutabile și ignorând votul a peste 7,4 milioane de cetățeni. Episodul a fost descris de numeroși analiști ca o „mineriadă constituțională” și a marcat prima intervenție brutală a unui organism neales asupra unui proces democratic.
A doua a venit pe 6 decembrie 2024, când Curtea Constituțională a României, în actuala sa componență, a decis anularea primului tur al alegerilor prezidențiale desfășurate la 24 noiembrie, sub pretextul „interferenței unui actor statal”. Raportul publicat miercuri, 13 august 2025, de Departamentul de Stat al SUA subliniază că nu a existat nicio dovadă concretă privind o astfel de interferență și califică decizia drept „o interferență politică” și „o restricție nejustificată asupra discursului politic defavorizat”, cu o gravitate fără precedent în spațiul democratic românesc.
Potrivit documentului american, argumentul CCR privind o presupusă „operațiune rusească de informare” pe rețelele sociale a fost contrazis de observatori independenți, care au arătat că respectiva campanie online a fost una organică, aparținând unui partid politic românesc.
Astfel, România marchează, la trei decenii și jumătate de la Revoluția din 1989, două momente-cheie în care mecanismele democratice au fost suspendate prin decizii politizate:

2012 – invalidarea voinței populare la referendum;

2024 – anularea alegerilor prezidențiale după primul tur.

Concluzia amară este că, în loc să consolideze democrația, România pare să repete ciclul istoric al uzurpării voinței populare prin metode „legale” dar profund nedemocratice, cu efecte de imagine devastatoare pe plan extern.