Viața ca o scară…

Mergem, cu pași grăbiți, pe drumul vieții, uneori călăuziți de sens, alteori rătăcind prin existență, dar cu dorința certă de a înainta.

De altfel, viața noastră este un magnific pelerinaj spre Casa Tatălui ceresc, un itinerar al cunoașterii și al eliberării, asemenea acelei ieșiri din robia egipteană.

Cu toate încercările sale, cu umbre sau cu lumini, drumul este fascinant și metafora scării i se potrivește cel mai bine, deoarece avem momente când urcăm, dar și când cădem sau stagnăm.

Între păcat și virtute, între bucurie și tristețe, între speranță sau rătăcire mergem, ne zbatem, dar înaintăm.

Sf. Ioan Scărarul a intuit foarte bine acest lucru atunci când ne-a oferit nemuritoarea sa scriere „Scara”, zugrăvind cel mai adecvat acest parcurs minunat, dar și nevoia de a aprofunda virtutea, lumina și tot ceea ce ne susține viața spirituală.

Treaptă cu treaptă urcând, trebuie să nu uităm că nu suntem singuri, ci împreună cu Domnul, Izvorul Bucuriei și Pururi Dăruitorul de Viață, Atotbiruitorul.

Prin urmare, cu entuziasm și bucurie mergem înainte, căci cu noi este Dumnezeu!

(Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei)