Organizația Salvați Copiii! Abuzul sexual : cauza de impunitate de 5 ani creează premisele abuzului!
Salvați Copiii România solicită imperativ reconsiderarea dispozițiilor Codului Penal care
incriminează actul sexual cu un minor sub 16 ani: cauza de impunitate de 5 ani este excesivă și
creează condițiile abuzurilor sexuale
București, 21 septembrie 2023: Organizația Salvați Copiii România atrage atenția că prevederea
care stipulează că actul sexual cu un minor care nu a împlinit 16 ani este considerat viol dacă
diferența de vârstă depășește cinci ani, potrivit modificărilor aduse Codului Penal, este excesivă și
creează condițiile comiterii de abuzuri sexuale. Salvați Copiii solicită expres restabilirea diferenței
maxime de vârstă de la 5 ani la 3 ani, doar pentru situațiile în care implicați în actele sexuale sunt
doar minori, cu excluderea acestei cauze de impunitate (diferența de vârstă între făptuitor și
minor) dacă unul dintre parteneri este major. O altă problemă gravă a modificărilor aduse este
lipsa de protecție a minorilor între 16 și 18 ani împotriva relațiilor sexuale consensuale comise de
un membru de familie sau de o persoană care conviețuiește cu minorul, de o persoană care avea
obligații de îngrijire, ocrotire, educare ori de pază față de minor, comise în scopul producerii de
materiale pornografice ori dacă acestea au avut ca urmare vătămarea corporală sau au pus în
pericol viața minorului în orice alt mod etc.
Cauza de impunitate introdusă în 2009, în Codul Penal, ca urmare a propunerii Salvați Copiii,
prevedea doar o diferență maximă de 3 ani. În Italia, Austria, Elveția, unele state americane etc.,
diferența e stabilită la 3 ani, în altele, precum Canada, la 2 ani. În prezent, această diferență a fost
majorată la 5 ani și este luată în considerare pentru câteva infracțiuni care se referă la abuz sexual
asupra unui minor sub 16 ani, comise fără acte de constrângere și care nu corespund niciuneia
dintre situațiile agravante de la aliniatul 4, 5 sau 6.
Diferența de vârstă de 5 ani poate fi interpretată ca o încercare de a echilibra protecția minorilor cu
realitatea relațiilor interpersonale. Cu toate acestea, noua prevedere, de extindere a cauzei de
impunitate de la 3 ani la 5 ani, nu ține cont de maturitatea emoțională și psihologică a minorilor,
care variază semnificativ, situație care poate conduce la forme de abuz și exploatare sexuală. De
exemplu, un copil de 11 ani și un adolescent de 16 ani sunt la stadii foarte diferite de dezvoltare și
maturizare sexuală, iar o relație între ei ar putea fi considerată abuzivă ori inadecvată din punct de
vedere etic și psihologic, chiar dacă este „permisă” de lege, cu efecte psihologice pe termen lung
asupra copilului de vârstă mai mică. O disproporție mult mai accentuată a discernământului sexual
(sau a „majorității sexuale”, cum este numită în doctrina penală franceză) o putem constata în
relația sexuală pe care noile prevederi penale o permit între copiii cu vârsta de la 13 ani până la
împlinirea vârstei de 16 ani și majorii de 18-21 de ani, situație pe care dispozițiile penale anterioare
o interziceau și o sancționau cu pedeapsa cu închisoare.
Astfel, diferența de vârstă de 5 ani, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2024, se aplică tuturor
faptelor care se încadrează la art. 218^1 (Violul săvârșit asupra unui minor), art. 219^1 (Agresiunea
sexuală săvârșită asupra unui minor), art. 221 (Coruperea sexuală a minorilor).
Un simplu calcul aritmetic va conduce la respingerea plângerilor penale în cazul unor acte sexuale
care au loc între parteneri cu următoarele posibile configurații ale vârstelor: 11-16 ani, 12-17 ani
sau situațiile inedite nepermise până în prezent, 13-18 ani, 14-19 ani și 15-20 de ani. Din
perspectiva efectelor abuzurilor sexuale asupra copiilor, această modificare creează o situație de
risc pentru copiii sub 16 ani, ceea ce nu ar fi fost posibil în condițiile reglementărilor anterioare.
Diferența maximă de 3 ani, propusă de Salvați Copiii în 2009, proteja copiii împotriva raporturilor
2
sexuale între minorii aflați la o vârstă extrem de vulnerabilă (sub 13 ani) cu alți minori aflați la vârsta
adolescenței capabili să exploateze lipsa de discernământ sexual a celor mai mici.
Devine evident faptul că implicarea unui copil de 11-12 ani într-o relație sexuală cu un adolescent
de 16-17 ani (așa cum va permite noua diferență de 5 ani), chiar fără niciun act de constrângere
fizică ori morală, poate fi privită ca abuz ori exploatare sexuală. Această concluzie reiese din lipsa
de discernământ sexual a copilului de 11 ani și prezența discernământului sexual a adolescenților
mai mari de 16 ani. Discernământul sexual al celor mai mari de 16 ani este prezumat în Codul
Penal, cu excepția situațiilor vulnerabile prevăzute la aliniatul 4, cazuri în care adolescentul
beneficiază de protecția judiciară. Cu atât mai inacceptabilă devine situația în care apare un major
între 18 și 20 de ani împliniți ca partener al unor copii între 13 și 15 ani care, potrivit legii, nu pot
consimți la acte sexuale de orice natură. În acest fel, Codul penal creează premisele unor relații
sexuale între majori și minori pe care vechiul Cod penal le declara inadmisibile.
Concluzia este că noile prevederi privind diferența de vârstă între participanții la un act sexual,
spre deosebire de reglementările anterioare încă în vigoare până la 1 ianuarie 2024, nu
protejează copiii sub 16 ani împotriva abuzurilor sexuale comise fie de majori (în cazul copiilor
între 13 și 16 ani), fie de adolescenți de 16-17 ani (în cazul copiilor între 11 și 13 ani).
Lipsa protecției pentru copiii între 16 și 18 ani în cazul relațiilor sexuale consensuale desfășurate
în situații de risc
O altă problemă gravă constatată este lipsa de protecție a minorilor între 16 și 18 ani împotriva
relațiilor sexuale consensuale (cu penetrare) comise de un membru de familie sau de o persoană
care conviețuiește cu minorul, de o persoană care avea obligații de îngrijire, ocrotire, educare ori
de pază față de minor, comise în scopul producerii de materiale pornografice ori dacă acestea au
avut ca urmare vătămarea corporală sau au pus în pericol viața minorului în orice alt mod etc. În
cazul infracțiunilor de viol asupra copiilor sub 16 ani, de agresiune sexuală și coruperea sexuală
există astfel de reglementări.
Alte neconcordanțe în construcția juridică a Codului penal în materia abuzului sexual asupra
copiilor
Conform interpretărilor judecătorului Cristi Dănileț 1 , „dacă un minor de 17 ani și jumătate mângâie
în locuri intime un minor cu vârsta de 12 ani care își dă acordul, autorul comite infracțiunea de
agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor. Însă dacă cei doi întrețin relații sexuale cu
penetrare, cu acordul victimei, fapta nu constituie nicio infracțiune, căci noua lege nu mai consideră
ilicite niciun fel de acte sexuale cu penetrare comise între minori”. De asemenea, dacă un major care
nu a împlinit 20 de ani determină un copil de 15 ani să comită acte cu caracter exhibiționist ori să
asiste la spectacole sau reprezentații în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, sau să
pună la dispoziția acestuia materiale cu caracter pornografic, constituie infracțiunea de corupere
sexuală. Însă, adulții nu vor fi urmăriți penal dacă îi implică pe copii în derularea actelor sexuale. O
altă situație similară ce necesită o corectare imediată a textului legal o reprezintă infracțiunea de
racolare a minorilor în scopuri sexuale, sancționată penal, nu însă și dacă întâlnirea propusă va
conduce la comiterea de acte sexuale consensuale (cu sau fără penetrare). Nu în ultimul rând, este
1 https://vedemjust.ro/modificari-cp-cpp-ii/#_ftn8
3
semnalat dezechilibrul în stabilirea sancțiunilor penale pentru infracțiunea de agresiune sexuală
săvârșită asupra unui minor (art. 219^1), când, în cauzele cu victime minori sub 16 ani, pedeapsa cu
închisoarea este mai mică (3 până la 10 ani de închisoare) decât în cauzele cu victime minori între
16 și 18 ani (4-10 ani de închisoare).
Propuneri de modificare a Codului Penal
o Restabilirea diferenței maxime de vârstă de la 5 ani la 3 ani, doar pentru situațiile în care
implicați în actele sexuale sunt doar minori, cu excluderea acestei cauze de impunitate dacă
unul dintre parteneri este major. În acest mod, nu mai sunt posibile situațiile descrise mai
sus la punctul „Alte neconcordanțe în construcția juridică a Codului penal în materia
abuzului sexual asupra copiilor”.
o Completarea articolului 218^1 (Violul săvârșit asupra unui minor) cu următorul aliniat:
(…) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) sunt comise asupra unui minor care a împlinit
16 ani în una din următoarele împrejurări:
a) fapta a fost comisă de un membru de familie al minorului sau de o persoană care
conviețuiește cu acesta;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de
autoritate asupra minorului ori de situația vădit vulnerabilă a acestuia, cauzată de
boală, handicap psihic sau fizic, situație de dependență sau de o stare de incapacitate
fizică sau psihică;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
d) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viața minorului în
orice alt mod, pedeapsa este închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
o Reechilibrarea regimului sancționatoriu în cazul Articolului 219^1 (Agresiunea sexuală
săvârșită asupra unui minor).
Ținând seama de importanța deosebită a aspectelor subliniate mai sus, din perspectiva necesității
de a asigura o practică judiciară coerentă și în acord cu dreptul fundamental al copiilor de
protecție împotriva oricărei forme de violență, Salvați Copiii solicită Guvernului României,
Președinției și Parlamentului demararea urgentă a unui proces de reconsiderare și reelaborare a
dispozițiilor Codului Penal prin crearea unui grup de lucru. Salvați Copiii își oferă disponibilitatea
de a contribui la găsirea celor mai adecvate soluții juridice de combatere a abuzului sexual
împotriva copiilor.
CONTEXT: Codul penal din România și protecția copiilor împotriva abuzurilor sexuale
Intervenția Salvați Copiii în vederea îmbunătățirii legislației penale cu privire la protecția copiilor
împotriva abuzului și exploatării sexuale
În 12 mai 2021, considerând că trebuie clarificate de urgență reglementările penale cu privire la
infracțiunile de viol și act sexual cu un minor, Salvați Copiii România solicita Președinției, Guvernului
și Parlamentului modificări legislative, care să asigure o mai bună protecție a copilului în fața
4
agresiunilor sexuale. 2 Am transmis acestor trei instituții fundamentale ale țării, propuneri
legislative de modificare a opt articole ale Codului Penal, însoțite de un document cu explicații, date
statistice, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare și coerente astfel încât să fie eliminată
separarea judiciară a faptelor de abuz sexual între fapte de viol și presupuse acte sexuale
„consimțite” de minori. Inițiativa Salvați Copiii a avut loc în contextul unor investigații jurnalistice
consecvente (Dela0.ro) 3 care au dovedit că, din cele peste o mie de dosare penale analizate care
privesc infracțiunile de act sexual cu minori sub 15 ani, în trei din patru cazuri, instanțele românești
au încadrat abuzul ca act sexual cu un minor (și nu ca viol), ca soluție procedurală ce implică
existența unui consimțământ, chiar și în cauze în care victimele erau copii de 11 ani. Astfel de soluții
creau condițiile ca agresorii sexuali să fie exonerați de răspundere (în special, prin presiuni asupra
familiilor copiilor de a retrage plângerile penale) sau să fie condamnați cu suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere, ceea ce le permitea să revină în proximitatea victimelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tras multiple semnale de alarmă privind
tendințele construcției conceptuale a sistemului penal de a favoriza abuzatorul sexual în
detrimentul interesului superior al copilului de a fi protejat împotriva oricărei forme de abuz. Unul
dintre acestea a fost Decizia CEDO în cauza M.G.C. v. Romania (2016) 4 , care, constatând că a existat
o încălcare a obligațiilor pozitive ale statului pârât prevăzute la art. 3 (protecția împotriva
tratamentelor inumane și degradante) și la art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie)
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a afirmat că „cercetările făcute în cauza reclamantei
[copil de 11 ani] și, în special, abordarea urmată de instanțele naționale, în contextul lipsei unei
practici naționale consecvente în materie, nu au întrunit cerințele inerente obligațiilor pozitive ale
statelor de a aplica efectiv un sistem de drept penal care pedepsește toate formele de viol și abuz
sexual asupra copiilor.” 5 Una dintre consecințele imediate a fost poziția Comitetului Miniștrilor
Consiliului Europei care a decis plasarea României sub monitorizare la capitolul “protecția contra
relelor tratamente”, constatând „incapacitatea în dezvoltarea unei practici judiciare stabile și
coerente cu privire la noțiunea de consimțământ, pentru a diferenția cu claritate cazurile de viol de
cazurile de act sexual consimțit cu un minor.”
Urmare a mesajelor și propunerilor legislative transmise de Salvați Copiii, au fost organizate
dezbateri la nivelul Ministerului Justiției și în comisiile juridice ale celor două camere ale
Parlamentului României, cu participarea reprezentanților societății civile, inclusiv ai Organizației
Salvați Copiii. După aproximativ doi ani de la inițiativa Salvați Copiii, Codul penal suferă modificări
importante cu privire la încadrarea juridică a faptele de abuz sexual (art. 216, 218, 219, 220, 221,
222, 374, 377) și la sancțiunile prevăzute pentru acestea, și, de asemenea, Codul de procedură
penală. 6
2 Salvați Copiii România, 12 mai 2021. Comunicat de presă. https://www.salvaticopiii.ro/sci-
ro/media/Documente/Comunicat-de-presa-Abuz-sexual_Salvati-Copiii.pdf
3 Oncioiu, Diana (Dela0.ro). „Dreptate strâmbă: 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu victime copii sunt judecate
în instanțele românești ca fapte consimțite”. Link> https://beta.dela0.ro/acte-sexuale-victime-copii-judecate-
fapte-consimtite/
4 European Court of Human Rights, Case of M.G.C. v. ROMANIA (Application no. 61495/11), Strasbourg.
5 European Court of Human Rights, Case of M.G.C. v. ROMANIA, punctul 65.
6 Legea nr. 217 din 10 iulie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 634 din 11 iulie 2023.
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/272051#A381
5
Modificarea Codului Penal prin Legea nr. 217 din 10 iulie 2023 7
Astfel au fost modificate sancțiunile prevăzute la art. 216^1 (Folosirea prostituției infantile), art.
218 (Violul), art. 219 (Agresiunea sexuală), art. 221 (Corupere sexuală a minorilor) și art. 222
(Racolarea minorilor în scopuri sexuale). Pentru acestea, Salvați Copiii a solicitat numeroase ajustări
ale sancțiunilor și modificări ale laturii obiective ale infracțiunilor. De pildă, pentru art. 216^1, dată
fiind gravitatea deosebită a faptei, Salvați Copiii a propus eliminarea amenzii penale și mărirea
minimului și maximului pedepsei la 2 ani și respectiv 7 ani, majorarea obținută fiind de la a
închisoare 3 luni – 2 ani sau amendă, la închisoare de la 6 luni la 3 ani. De asemenea, pentru
infracțiunea de ”Agresiune sexuală” (art. 219), propunerea Salvați Copiii de a majora minimul de
pedeapsă de la 2 la 3 ani a fost preluată și introdusă în noile prevederi cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Rațiunea acestor majorări e legată de condițiile de dispunere de către instanță a suspendării
executării pedepsei sub supraveghere, posibilă doar pentru pedepsele stabilite sub 3 ani. O altă
infracțiune care nu-și schimbă în mod relevant conținutul este ”Racolarea minorilor în scopuri
sexuale” (art. 222), fiind menținută aceeași pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, deși Salvați
Copiii a argumentat de ce închisoarea de la 1 an la 5 ani este în măsură, pentru cazurile grave, să
determine instanțele judecătorești să hotărască pedepse cu executare.
Cea mai importantă transformare o reprezintă însă abrogarea art. 220 (Act sexual cu un minor) și
crearea unei noi infracțiuni de viol – art. 218^1 (Violul săvârșit asupra unui minor) care face
referire separat la „raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de
penetrare vaginală sau anală comise de un major cu un minor care nu a împlinit vârsta de 16
ani”, pedeapsa fiind închisoarea de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Aceeași
limită de vârstă este stabilită și pentru alte două noi infracțiuni prevăzute la art. 219^1
(Agresiunea sexuală săvârșită asupra unui minor), art. 219^2 (Determinarea sau înlesnirea
întreținerii de acte sexuale sau de natură sexuală între minori) și pentru infracțiunile de la art.
221 (Coruperea sexuală a minorilor) și art. 222 (Racolarea minorilor în scopuri sexuale).
Aliniatul 2 al art. 218^1 are în vedere situația când abuzul sexual a fost comis de un adult „prin acte
de constrângere, de punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând
de această stare”, pedeapsa fiind închisoarea de la 8 la 15 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi. În acest caz, dacă fapta a fost comisă de un minor asupra altui minor, pedeapsa este
închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi (aliniatul 3).
Aliniatul 4 prevede o serie de contexte în care sunt comise faptele de mai sus și care conduc la
majorarea maximului special al pedepsei cu 3 ani. Astfel, în cazul abuzului comis asupra unui copil
de 14 ani, fără acte de constrângere, pedeapsa va deveni închisoare de la 7 la 15 ani, cu acte de
constrângere de la 8 la 18 ani, iar dacă agresorul este un alt minor, închisoarea va fi de la 3 la 13
ani.
Aliniatul 6 prevede situația când victima decedează ca urmare a abuzului, caz în care pedeapsa este
închisoare de la 9 la 18 ani. Constatăm că această pedeapsă este similară pedepsei pentru violul cu
acte de constrângere comis în situațiile enumerate la aliniatul 4 și 5, diferența fiind doar de un an
mai mult la minimul de închisoare.
7 Cod penal, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109855
6
Persoana de contact: George Roman, Director Advocacy, tel. 0722605904, email –
george.roman@salvaticopiii.ro .
Despre Organizaţia Salvaţi Copiii :
De 33 de ani, Salvați Copiii România construiește programe sociale, politici publice și practici solide în
beneficiul copilului din România. Expertiza și complexitatea proiectelor la nivel național fac din organizație o
instituție socială esențială, al cărei rol este medierea între societate și autoritatea publică, în beneficiul
copilului. În cele peste trei decenii de activitate, Salvați Copiii a intervenit activ în societate, identificând
soluții concrete pentru protejarea și sprijinirea copiilor vulnerabili, și a militat, în același timp, pentru o
colaborare viabilă cu autoritățile decidente, pentru asigurarea interesului superior al copilului. Salvați Copiii
și-a asumat rolul de supraveghere vigilentă a autorităților publice, în așa fel încât acestea să implementeze
politici publice de durată care să corecteze cauzele care duc la vulnerabilizarea copiilor. Totodată,
organizația a reușit să creeze rețele active de solidaritate, prin încurajarea responsabilității sociale a
companiilor și a societății, în sens larg. În calitate de membru al Save the Children, cea mai mare organizație
independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri și desfășoară
programe în 118 țări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la
supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a obține progrese importante
privind modul în care copiii sunt tratați și producerea schimbărilor imediate și de durată în viața acestora.
Peste 3.369.000 de copii au fost implicați în programele și campaniile Organizației Salvați Copiii.
