Tragedia din Găești: Trei Ani de Promisiuni Uitare și Indiferență
În ianuarie 2021, o explozie devastatoare urmată de incendiu a schimbat complet viețile locatarilor dintr-un bloc de apartamente din Găești. 30 de familii au fost afectate, iar mulți dintre aceștia își duc traiul în condiții improprii până în ziua de astăzi. Deși locatarii „anunțaseră la acea vreme organele abilitate, alertați de mirosul de gaz”, răspunsul primit a fost că „e totul în regulă”. O zi mai târziu, explozia s-a produs, afectând grav clădirea și lăsând oamenii fără locuințe sigure.
După trei ani, situația rămâne sumbră. Primăria nu a oferit sprijin consistent, invocând lipsa asigurărilor proprietarilor pe motiv că „discutăm despre o proprietate privată.” Fiecare familie afectată a primit doar „3000 de lei. Atât.” În timp ce patru apartamente au fost demolate, primăria consideră că în restul de „26 de apartamente se poate locui” – o „expertiză” care nu aduce însă nicio mângâiere celor care trăiesc zilnic cu amintirea și suferința lăsată de tragedie.
Daniel Blaga, candidat USR Dâmbovița pentru Parlamentul României, a adus în atenția publicului această dramă, menționând că Titus Corlățean a promis inițial sprijin pentru familiile afectate prin mai multe interpelări. De atunci însă, „tăcere deplină” a acoperit orice promisiune, deși PSD a intrat între timp la guvernare.
În tot acest timp, Corneliu Ștefan se laudă public cu „realizările PSDNL din ultimii ani” și cu „promisiunile onorate”. Dar, pentru cei afectați de tragedia din Găești, realitatea este mult diferită. „Despre suferința din Găești, nimic. Promisiuni și atât”, afirmă Daniel Blaga, punctând că orice intervenție a autorităților locale pare lipsită de substanță și empatie.
„Am fost din nou zilele trecute printre oamenii din Găești. Durerea e la fel de mare. Speranța pare că a dispărut însă cu totul”, mărturisește Blaga, remarcând că oamenii sunt prinși într-o stare de abandon, cu promisiuni care nu se mai materializează.
În final, Blaga sugerează că, singura modalitate de a ajuta acești oameni e să „le spunem povestea” și să facem presiuni asupra autorităților locale pentru a găsi o soluție adecvată. Dar, după cum chiar el recunoaște, „e prea puțin însă dacă nu discutăm extrem de des pe acest subiect”.
